Reușești doar atât cât îți spui că o vei face

În ultimele luni am reflectat mult la cuvintele pe care le rostesc. Mi-am dat seama cât de mult mă afectează propriul discurs interior. Cum iau decizii bazate pe gânduri care sunt descurajante și cum pur și simplu îmi opresc singură creșterea.

Există chiar un studiu care zice că atunci când un profesor crede mai mult într-un anumit elev, acela are șanse mai mari să devină premiant fiindcă se comportă pe măsura așteptărilor și încrederii cu care a fost investit.

Ca și copii mereu dăm randament mai bun atunci când suntem zidiți prin cuvinte, când există cineva lângă noi - mai ales un cineva care ne poartă de grijă - și simțim că putem cuceri lumea atunci când suntem încurajați.

Când ajungem adulți, același efect îl au și prieteniile noastre - acolo unde oamenii deja au decis că noi nu putem face ceva pentru ei sau în relație cu ei și așteptările noastre cu privire la calitatea relației scad.

Când ești înconjurat de oameni care au decis că nu pot să-și împlinească scopurile, te vei trezi în mijlocul unor discuții de „cum ar fi fost dacă”…

Iar, cel mai important, și propriul tău discurs interior are același efect asupra ta. Acolo unde tu spui că nu poți, poate chiar nu o vei face. Acolo unde tu spui că ești depășit și ar fi mai bine să renunți, sunt șanse chiar să o faci. Pentru că acolo unde cuvintele descurajează, înjosesc și îți transmit ideea că ești mic, neînsemnat și inutil, te vei comporta ca atare.

Când suntem copii, ne folosim de oameni ca de o busolă care să ne ghideze.

Ca adulți, ne folosim de propriul discernământ pentru a lua decizii înțelepte. Pentru a ne seta scopuri.

Așadar, iată încurajarea mea pentru tine: nu te mai face mic și nu-ți mai pune piedici prin cuvintele pe care le rostești.

Învață și începe să îți spui cuvinte care te ridică, care te încurajează. Și nu mă refer la afirmații lipsite de sens. Ci la cuvinte din inimă, pe care să le simți.

Lasă cuvintele pe care le spui să te ajute.

Lasă-le să-ți creeze o relație bună cu tine.

Lasă-le să te facă să vezi lumea ca un loc bun.

Lasă-le să-ți umple inima de recunoștință.

Folosește cuvintele ca să te umpli, nu ca să te golești.