dragă durere,

nu mă mai grăbesc să te dau afară

Dragă durere,

Mult timp mi-a fost așa de frică de tine.

Am crezut că, dacă îți fac orice fel de loc în viața mea, o să preiei tot controlul. Mi-a fost atât de teamă de ce s-ar putea întâmpla dacă accept că te văd în fața ochilor, încât mult timp m-am prefăcut că ești doar ca o ceață de afară, ce anunță o vreme nefericită. Eu, privind dinăuntru, desigur.

Tot timpul m-au speriat oamenii care îmi spuneau că îi doare, că simt durere. Interesant totuși că m-am făcut psiholog.

Cu timpul, am înțeles că este ceva ce face parte din viața tuturor.

Tu, dragă durere, ești inevitabilă, într-un punct sau altul. Mă bucur că am înțeles asta despre tine.

Am mai înțeles și că nu ești așa înfricoșătoare cum păreai. Că tu pleci în ritmul tău și, chiar și când ești aici, eu totuși pot să simt și alte lucruri. Deși ești genul acela care te seacă de energie, totuși eu descopăr că pot să găsesc loc, în sinea mea, și pentru alte emoții să coexiste cu tine precum recunoștința, speranța, bucuria.

Nu ești tot ce există, chiar dacă uneori ești mai gălăgioasă. Nu ești ceea ce sunt, chiar dacă uneori strigi atât de tare, încât nu mă mai pot auzi pe mine. Eu rămân eu, și tu ești tu. Tu doar mă vizitezi, nu mă definești.

Iar eu vreau să fiu o gazdă bună, fiindcă am înțeles că acelea care nu te bagă în seamă sunt cele unde tu insiști să stai cel mai mult.

Luna asta te simt atunci când mă gândesc la tata. Vreau să știi că ești binevenită aici, după atâția ani în care te-am dat la o parte. Nu știu exact ce să fac cu tine încă. Oamenii încearcă să mă ajute, dar eu nu știu exact ce am nevoie. Nu știu cum să te fac să fii mai moale, mai confortabilă, dar vreau să știi că sunt prietena ta și, de data asta, chiar nu te grăbesc să pleci.

Știu că o vei face singură, atunci când îmi vei spune tot ceea ce ai pe inimă și îți vei fi încheiat misiunea în viața mea.

Faptul că ești aici este o dovadă că mi-a păsat. Că am iubit. Că am pierdut ceva și acum doare. Faptul că ești aici îmi arată că ceea ce am trăit e real și că am avut ocazia, cândva, să am un tată, chiar dacă acum nu mai este aici.

Te privesc cu drag și aș face orice pot ca să te ajut să te ții de mână cu pacea și cu împăcarea. Durerea se simte mereu singură. Dragă durere, nu ești. Sunt aici să te ajut să-ți găsești drumul înapoi, afară. Sunt aici să îți țin companie până când decizi tu că e potrivit.